Goa, a doua mama

Goa este intr-un mare, mare fel. O fi ea laudata dar pe principiul similarului pom, aveam oaresice retineri. Gresit, Goa ne-a adoptat precum o mama grijulie si protectiva si ne rasfata incontinuu de cand am ajuns.
Atmosfera este superba si ne bucuram imens ca inca este abia inceput de sezon, prin urmare aglomeratie deloc. Este un fel de amestec de 2 Mai cu Vadu, cu o multitudine de terase si terasute care mai de care mai faine si mai delicioase. Nimic insa in buza marii, toate sunt retrase si discrete iar muzica, daca exista, este numai in surdina. Rezultatul este ca te poti bucura in voie de liniste si de mare, oriunde ai fi.
In seara asta am avut cred cea mai buna experienta culinara de cand suntem in India – red snapper gatit “la butoi” (denumirea ne apartine), insotit de naan (un fel de lipie fripta) cu usturoi. Pana si Adina s-o lins pe degete, de bun ce-o fost. Focul este facut din lemne in interiorul unui butoi unde, intr-o tepusa, este introdus pestele dupa ce a fost uns cu fel si fel de mirodenii. Rezulta un fel de fript, copt si afumat care te lasa fara cuvinte. Iar atentia si gentiletea angajatilor a fost de vis, din absolut toate punctele de vedere, inclusiv intrebarea de la final: “Are you happy?” Un foarte mare “Yes” :D. Minunat, am plecat de la Babu (asa se cheama terasa) efectiv plutind pe norisori. Revenim cu siguranta.
In rest ne revenim dupa alergatura din ultimele zile cu o lene extraordinara, mult citit (placut surprinzator de multa lume citeste in jurul nostru) si cate-o baie la apus. Mai vrem, nu ne dam plecati de aici.
PS – Goa are un singur defect: nu-i deloc fotogenica. Din cauza umididatii (cred) lumina este mereu “rea” si toate pozele ies sterse si fara viata. Este drept si ca ne simtim atat de bine incat numai de poze nu ne prea arde :P.
PS2 – Am (re)descoperit beedee, tigarile traditionale indiene. La fel de faine :D.

 

Sharing is caring...

Marian

I look like a regular person. I live like a regular person. I even speak like a regular person (sometimes). But my inner core is made from the souls of the past nomads. I wander, I get lost, very often I get sidetracked. But I never stray too far from my nomadic core. It is who I am. I’m always looking to get past borders, limits and “no, you should not”s or “you should”s. I’m always searching, always longing, even though I know there is no end, there is no final answer. But all my quests are taking me closer to my own people: you, the other nomads of this world. And I’m always grateful when I get to meet you. You, the nomads of this world, are the fabric of true life. A shared story, a shared cup of tea or stale piece of bread from last month, a smile or just a simple welcome, a shared dream – this is what travelling is all about for me. Welcome to my world – welcome to my fantasy.

You may also like...

3 Responses

  1. radu p says:

    Pt ceva gen Vama (adica putin mai multa agitatie) incercati si Palolem – max 150 Rs cu tuk-tuk

  2. Andreea says:

    Banuiesc ca v-am mai zis, dar… http://blueplanet-cafe.com/ :D:D:D must try!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.