Goa, a doua mama

Goa este intr-un mare, mare fel. O fi ea laudata dar pe principiul similarului pom, aveam oaresice retineri. Gresit, Goa ne-a adoptat precum o mama grijulie si protectiva si ne rasfata incontinuu de cand am ajuns.
Atmosfera este superba si ne bucuram imens ca inca este abia inceput de sezon, prin urmare aglomeratie deloc. Este un fel de amestec de 2 Mai cu Vadu, cu o multitudine de terase si terasute care mai de care mai faine si mai delicioase. Nimic insa in buza marii, toate sunt retrase si discrete iar muzica, daca exista, este numai in surdina. Rezultatul este ca te poti bucura in voie de liniste si de mare, oriunde ai fi.
In seara asta am avut cred cea mai buna experienta culinara de cand suntem in India – red snapper gatit “la butoi” (denumirea ne apartine), insotit de naan (un fel de lipie fripta) cu usturoi. Pana si Adina s-o lins pe degete, de bun ce-o fost. Focul este facut din lemne in interiorul unui butoi unde, intr-o tepusa, este introdus pestele dupa ce a fost uns cu fel si fel de mirodenii. Rezulta un fel de fript, copt si afumat care te lasa fara cuvinte. Iar atentia si gentiletea angajatilor a fost de vis, din absolut toate punctele de vedere, inclusiv intrebarea de la final: “Are you happy?” Un foarte mare “Yes” :D. Minunat, am plecat de la Babu (asa se cheama terasa) efectiv plutind pe norisori. Revenim cu siguranta.
In rest ne revenim dupa alergatura din ultimele zile cu o lene extraordinara, mult citit (placut surprinzator de multa lume citeste in jurul nostru) si cate-o baie la apus. Mai vrem, nu ne dam plecati de aici.
PS – Goa are un singur defect: nu-i deloc fotogenica. Din cauza umididatii (cred) lumina este mereu “rea” si toate pozele ies sterse si fara viata. Este drept si ca ne simtim atat de bine incat numai de poze nu ne prea arde :P.
PS2 – Am (re)descoperit beedee, tigarile traditionale indiene. La fel de faine :D.

 

Sharing is caring:Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+

Marian

Pasionat de calatorie, scris, mers pe munte, pe bicicleta sau cu motocicleta, ma caracterizeaza nelinistea mai mult decat orice altceva. Din acest motiv ajung sa scriu mai rar decat imi doresc, dar cum suntem cam putin pe acasa, scriem cand si cum apucam. La urma urmei conteaza in primul sa ai despre ce scrie, nu?

You may also like...

3 Responses

  1. radu p says:

    Pt ceva gen Vama (adica putin mai multa agitatie) incercati si Palolem – max 150 Rs cu tuk-tuk

  2. Andreea says:

    Banuiesc ca v-am mai zis, dar… http://blueplanet-cafe.com/ :D:D:D must try!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *