Rapirea din Udaipur

Se plimba omu’ linistit seara, sta gura casca langa un templu jain, mic si pierdut printre stradute, si 2 minute mai tarziu se trezeste rapit si adus cu forta (zambetelor) la un chai de casa. Cam asa am fost noi deturnati acum 2 seri. Am aterizat pe nepusa masa (la propriu, din fericire) in casa unui cuplu de localnici: el profesor, ea asistenta medicala, cu doi copii frumosi si putin rusinati.

India - rapirea din Udaipur

Ne-am simtit minunat :D. Era extraordinara bucuria lor de a primi oaspeti in casa lor. Si asa ne-am facut noi prieteni :).

Sharing is caring:Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+

Marian

Pasionat de calatorie, scris, mers pe munte, pe bicicleta sau cu motocicleta, ma caracterizeaza nelinistea mai mult decat orice altceva. Din acest motiv ajung sa scriu mai rar decat imi doresc, dar cum suntem cam putin pe acasa, scriem cand si cum apucam. La urma urmei conteaza in primul sa ai despre ce scrie, nu?

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *