India – inceputul povestii

Ne intreaba lumea: “Cum de v-ati gandit la India?”. Intrebarea pica mai mereu cam din pom si raspunsul vine inca in miscari verticale din umeri – asta pentru ca nu am gasit niciodata motive concrete. Doar o voiam si atat. Pentru noi e suficient. De asemenea la pachetul clasic de intrebari, una dintre preferatele mele de altfel, s-a inghesuit: “Doar nu vreti sa ramaneti acolo!?”. Si fete-fete, pline de ingrijorare, groaza si nedumerire. Si mai bine pica varianta “concluzie suta la suta sigura, conform unor studii ale cercetatorilor din Liliput” la care au ajuns unii (si altii), evident prin consultarea zatului din cafea, a liniilor din palma mea dreapta, a pozitiei stelelor pe cer la data respectiva, a frunzelor de ceai din cana mov cu inimioare rosii si nu in ultimul rand in urma citirii in palma dreapta a vulpoiului: “Voi ramaneti acolo!”. In dreapta se citeste oare?

Chiar inainte sa plecam din Cluj, mi-am pus si eu problema: “Oare cum ne-am pornit?”. Ei bine, iata, asa:

inceput -mail

Doi cu doi fac patru, ca sa fie toate numere pare:
– Pentru 2014 planuiam o vacanta mai lunga. Sa avem timp de noi.
– Despre Goa ne povestisera niste prieteni plimbareti. Aceeasi prieteni care ne-au convins sa renuntam la oferta celor de la Qatar, care ne-a starnit, si sa incercam sa gasim pe cont propriu ceva mai ieftin. Treaba asta a facut ca pregatirile sa fie muuult mai interesante. Dar cu putin noroc de-o aniversare WizzAir si multi peri albi pentru vulpoi, biletele de avion au fost in final la preturi acceptabile. Cu cifrele va lamureste el aici .
– Negocierea concediului a fost dupa sufletul fiecaruia: Marian inca lucreaza, eu nu. Va e clar si voua cum e  karma in familia asta, nu?
– In ceea ce priveste banii, dupa cum se vede foarte bine si in e-mailuri, n-aveam de gand sa-i aruncam pe apa Gangelui, nici sa-i tocam la… maimute. Asta in limbaj corporatist inseamna ca totul urma sa fie low-budget. Sau medium-low budget. Exita oare asa termen?
– A mai ramas transportul. N-a fost nevoie de mai mult de o intrebare a lui si un raspuns in ranjet de la mine ca sa decidem ca vom bananai prin India pe doua roti.

Mno… asa am pornit. Prin februarie am dat startul vanatorii de bilete de avion, tren si inchiriat motor, la inceputul lui septembrie am inceput sa citim despre India, la sfarsitul lui octombrie am inceput sa facem liste pentru bagaj, iar la inceputul lui noiembrie am umflat rucsacii cu prea multe lucrusoare.

In prima miercuri a lui noiembrie ne-am suit in cutiuta roz cu aripi fara fulgi si-am plecat catre ceea ce credeam noi ca vor fi 4500 de kilometri de Indie.

Va arunc o provocare: dati si voi cate un ochi pe la companiile aeriene. Acum, la inceput de an, sunt oferte care va pot duce departe. Cel putin va pot da idei pe care sa le dospiti la caldurica pana o coaceti de-o calatorie.

Acum un an si doua zile nu am fi zis ca vom petrece sfarsitul lui 2014 traversand pe motor zece state (la o prima numaratoare) ale Indiei.

Sharing is caring:Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+

Adina

Obsedata de toate soiurile de zambete. Si de oameni. Sunt (inca) un copil care calatoreste prin lume si prin vietile altora; iubesc plimbarile si vorbesc mult. Povestesc despre motoare, biciclete, trekking si escalada prin munti, experiente si patanii de pe drumurile batute, iubirea pentru mari si oceane, poate despre concerte, dar sigur despre drumuri - indiferent de mijlocul de transport ales.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *