Cum sa eviti o teapa in stil indian – Powered by Vodafone India

Am tot povestit cat de bine o fost si ne-o fost in India, hai sa mai zicem si de cele nu tocmai bune. Din fericire este o categorie cu putine evenimente dar totusi or fost si din astea. Dintre toate cel mai “de top” o venit la pachet cu incercarea de a ne dota cu o cartela de telefon cu numar local. Pentru ca urma sa misunam prin mai multe state si pentru ca asta inseamna un fel de roaming in India, practic nu conteaza prea mult furnizorul asa ca am ales un nume cunoscut de acasa: Vodafone. Si ca sa fim cuminti si corecti ne-am prezentat la unul din magazinele oficiale Vodafone, o reprezentanta aflata chiar langa statia de metrou Karol Bagh, in New Delhi. De altfel cam aici (adica in New Delhi) ni s-or intamplat si toate povestile neplacute, in rest nu prea am avut probleme.

Cum sa eviti o teapa in stil indian - Powered by Vodafone logoNo bun, am intrat noi cuminti in magazin, am ochit magaoaia ce elibera bonuri de ordine si am inceput sa ne butonam datele. Toate bune si frumoase dar, ca sa-ti elibereze bon de ordine, magaoaia voia sa stie ce numar de telefon ai (pezevenghi, nu alta) – si nu-i placeau decat cele locale, la numerele internationale dadea cu virgula. Iaca pozna de belea, noi cum facem? Cum ne invarteam noi in jurul magaoaiei, doar-doar s-o indupleca cumva, ne-o intrebat de sanatate un pusti ce lucra acolo – si chiar ne-o intampinat cu o engleza mai mult decat rezonabila, am si zis ca am prins norocul de-un picior.

I-am explicat pustiului ce vrem, el ne-o intrebat de acte, eram pregatiti asa ca i-am spus ca avem tot ce ne trebuie si ne-am pus pe completat formulare. Ca idee, in India pentru a cumpara o cartela SIM, ca si turist strain ai nevoie de urmatoarele documente: pasaport si viza (evident ambele valide) in original si copie, o fotografie tip pasaport, dovada resedintei in India (o rezervare de la hotel, o adeverinta sau o chitanta de cazare – noi ne-am descurcat numai cu o carte de vizita de la hotel, de fapt au nevoie numai de adresa), dovada de resedinta in tara de origine (la fel doar am completat adresa, nu a fost nevoie de vreun act dar o copie dupa buletin nu strica). Dap, toate astea numai pentru o cartela SIM. Am pus teancul pe masa, am terminat de completat si semnat un alt teanc si la final ne-o pus sa ne extragem cartela SIM dintr-un maldar de cartele, claie peste gramada pe o masa. Am extras un numar norocos si apoi au inceput intrebarile: cate minute, ce volum de date, daca sa 3G, daca sa roaming, etc. Baietul chiar parea priceput si-i mergea gura de numa. Ne-am hotarat pana la urma cam ce vrem, i-am spus ca atat si atat si el ne zice: OK, 830 de rupii va costa. Mno, mi s-o parut mie ca fiind ajustat cam din burta, dar amu na, o fi stiind omul ce zice. Am confirmat si s-o apucat sa butoneze vreo 5 minute la calculator, sa ne activeze cartela. Dupa cele 5 minute ne pune cartela in telefon, victorios si zambaret nevoie mare, si ne anunta ca in urmatoarele 20-30 de minute se vor activa si optiunile. Mi s-o parut putin ciudat, invatat cu sistemul de la noi, asa ca am zis ca mai bine asteptam in magazin, daca ceva nu-i bine sa rezolvam pe loc.

Intre timp pustiul se tot fataia pe acolo si am vazut cateva priviri mai putin linistitoare dar am zis ca mi se pare mine (era doar a doua zi in India, cam totul era ciudat). Peste alte 5 minute vine iar la noi, imi cere telefonul si se apuca sa butoneze de zor, atat la telefon cat si la calculator. Si poc, zice ca a facut el activarea optiunilor, mai dureaza cateva (5 :P) minute si e totul gata: 950 de rupii. Hopaaaa, stai ca deja nu mai avea sens. Bine, ai mai butonat tu in plus, inteleg, dar: de ce nu ai facut asta de prima data? Si de ce o crescut asa de brusc pretul si mai ales asa de mult (120 de rupii ii o masa in India)? Am zis hai las-o asa, ii dau banii ca deja trecuse cam o ora, voiam sa mai prindem ceva din seara respectiva. Bun asa, baietul nostru ia banutii, aduce frumos restul, ne multumeste cu un zambet cat casa si-un clatinat viguros din cap si… gata. Na belea, stai mai baiete ca nu-i chiar gata: cartela activata ioc, factura si chitanta ioc, cum ii gata? Aaa, pai chitanta va da colegul, ca numai el emite chitante, da’ dureaza putin (5 minute) ca-i ocupat (ce-i drept erau doua persoane la coada). Hop si-asa, ca deja ma cam prinsesem ca nu-i prea curata povestea, asa ca ma umflu-n pene si-l iau la intrebari. La care tipul de la casa vine, dupa alte “5 minute“, cu o foaie A4, fara antet, fara cod sau serie, fara stampila (adica o pagina de-o faci in Word in… mai putin de 5 minute :P) si mi-o pune hotarat in brate. Ma uit ca prostul la foaie, ma uit la casier, ma uit la pusti… sincer deja imi venea sa-i iau la palme, imi era clar ca-i teapa pe fata. Ii pun sa-mi arate si mie pe site sau in vreun catalog ce am platit eu cu banii aia, ca pe “factura” nu era trecuta decat o singura pozitie, cu toata suma. Astia mici se uita unul la altul, clipesc des, dau din umeri si dau raspunsul de aur: daca nu sunteti multumiti va putem returna banii. Ma uit chioras la ei, ma manca sa-i scutur putin dar am zis ca nu merita timpul pierdut asa ca le cer banii si o luam din loc ca din pusca. Alte 5 minute mai tarziu 😛 realizam ca am lasat la ei SIM-ul nostru de acasa, asa ca intram val-vartej in magazin si le cer sa ne dea inapoi cartela: n-or zis nici pas, au cautat in punga deja deschisa si-am recuperat cartela fara nici un comentariu. Si uite asa ne-am ales noi pana la urma cu o cartela SIM de Vodafone India fara sa platim nimic pana la urma :D.

Cum sa eviti o teapa in stil indian - Powered by Vodafone - alimentare cartelaUlterior am descoperit ca respectiva cartela chiar fusese activata, numai ca nu era alimentata cu nici un sfant – deci clar asta era teapa lor. Amu nu-mi e clar cat costa cartela in sine, din cate m-am prins era cam 50 de rupii, deci nu le-am facut o paguba prea mare – din pacate. In tot restul calatoriei am alimentat din locuri cu muuuult mai dubioase insa n-am mai avut nici cea mai mica problema, de fiecare data ni s-a spus de la bun inceput care este comisionul (se plateste la fiecare alimentare un comision, in functie de zona sau statul in care esti) si cartela a fost incarcata pe loc. Nenea din poza din stanga este tocmai in mijlocul procedurii de alimentare a cartelei, sunase sa intrebe care este suma exacta necesara pentru pachetul de date cerut de noi.

Amu, desi povestea cu baietul “destept” de la Vodafone poate suna foarte de speriat, adevarul este ca, daca esti putin atent si te documentezi de acasa pentru lucrurile cu adevarat importante, mare lucru nu ai ce sa patesti. Noi am fost oricum numai atenti la siguranta noastra nu, cu atat mai putin a bagajelor, si tot am reusim sa ne intoarcem fara absolut nici un eveniment. Singura teapa luata pe bune pana la final o fost achizitia unei brichete fara gaz :P. Am reusit pana si sa ne uitam lucrurile (inclusiv camera) aiurea pe drum si ne-or tras oamenii de maneca sa ne atentioneze. Cam asta este atmosfera in India, povestea de mai  sus ii mai degraba un exemplu de ce se poate intampla cel mai rau, fara a fi insa caracteristic nici macar pentru New Delhi.

Sharing is caring:Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+

Marian

Pasionat de calatorie, scris, mers pe munte, pe bicicleta sau cu motocicleta, ma caracterizeaza nelinistea mai mult decat orice altceva. Din acest motiv ajung sa scriu mai rar decat imi doresc, dar cum suntem cam putin pe acasa, scriem cand si cum apucam. La urma urmei conteaza in primul sa ai despre ce scrie, nu?

You may also like...

1 Response

  1. Florin says:

    Sincer in zona aia cam toata lumea incearca sa tepuiasca un strain, chiar era un documentar pe la History sau National Geographic unde aratau cum incerca lumea sa te fraiereasca prin piete etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *