Povestea GPS-ului zburator

Pentru ca nu ne-am lasat timp de scris pe drumuri, scriem amintiri.

Adica eu trec prin poze, ma minunez, visez zambind tamp sau razand de nervii, fleoscaiala sau alte frici inutile, de pe drum, si apoi incerc sa va povestesc si voua.

Amu ca v-am adus pe scaun, la birou, langa mine – in peisaj – sa va spun ca pozele nu-s toate gata, nu? Va spun. Vulupe lucreaza cu drag si ochi rosii la ele. Dar cand mai trece de cate un “episod” mi le trimite si mie. Cum ar veni: imi trimite niste inspiratie.

Si iata-ma cum era sa improsc tot laptopul cu cafea, la prima poza aparuta pe ecran (deci ultima postata de vulpoi):

selfie dusi.ro

in doi totul e perfect asa stramb šŸ™‚

V’a sa zica, aici eram in a doua zi de Sankt Petersburg – minunat oras. Dar sa va intorc putin in timp.

Imi aduc aminte, de cand eram copil, ziua plecarii in orice vacanta era un haos de nervi, fuga si entuziasm. Si de fiecare data, ceva era uitat acasa.

Cumva traditia s-a pastrat si acum, dar acasa la familia Vulpe s-a mai adaugat un factor in plus. Intarziatul. Oricate pregatiri am face, indiferent unde plecam si pentru cat timp, pornimĀ cu cel putin o ora mai tarziu fata de limita pe care ne-o stabilim.

pe Vatra Dornei

Romania

Asa si pe 1 iulie. Ā Toate bagajele erau demult facute, dar micul dejun si cafeaua au dilatat timpul. Scosul mobrei din garaj i-a intins nervii vulpoiului ca pe un tichi (elastic din acela subtire), asta pentru ca vecinilor le place sa creeze un labirint in fata garajului, astfel incat sa nu pleci neincalzit la drum.

Pornim si pornim cum stim noi mai bine. Am schimbat traseul putin. Ce ne-o fi daca ocolim vreo 50-60 de kilometri si o luam pe Lechinta? Nici un bai. Nici unul, unde mai pui ca drumu-i mai liber si mult mai frumos? Am pornit catre Moldova noastra si Marian cu Mot voia sa iesim spre Ucraina printr-o granita mai putin cunoscuta.Ā Vicovu de SusĀ cred ca ii spune. Granita de care ne-a spus o tanti din Vicovu de Jos ca e inchisa de muuuult. “Sa mergeti la Siret, acolo e vama mare!”.

GPS - moto

GPS zburator

Si-am mers. Pana la intrare in Radauti cand de-odata il vad pe vulpoi ca face niste miscari bruste stilĀ cichicean (Jackie Chan – ca sa fiu sigura ca va imaginati corect) din maini, trage repede pe dreapta si ma intreaba serios si grabit: “Unde e? Unde s-a dus?”. Cum sa va spun? Eu din spate nu is atenta numai la drum, mai si casc ochii, mai atipesc, mai altele. Habar nu aveam despre ce e vorba in propozitie si aveam niste cepe maricele in loc de ochi. Jap, ma dau jos, fuga si el dupa mine si incepem sa dam ture mobrei: “Telefonul! Vezi, e printre fire, acolo la far?”. Ā Ne cazuse “GPS-ul”, ma. Din cauza gropilor (atentie la intrare in Radauti dinspre Vicov!) s-or creat niste vibratii mai zguduicioase care or scos din suport telefonul mega-zidar-proof pe care noi urma sa-l folosim tot restul calatoriei pe post de GPS. Panica si groaza cauta telefonul pe langa drum, cu castile in cap. Eu am ramas langa V-Stroama (pornita) sa-l pazesc de curiosii care se uitau la fel de “cepeste” ca mine la nebunul care bolborosea din casca si gesticula nervos din maini in cautare de furnici prin santurile radautene.

“Pe ce parte s-a dus, ma?!”.

No, doua minute mai tarziu, sa zicem, vad moaca fericita venind cu aparatul fugar catre mine: “Ia, uite!”, si ranjeste. Ma uit. Individul inca functiona, zicea sa tot merem inainte. Avea niste zgarieturi, dar nimic grav. Ne-am batut pe spate unul pe altul, a linistire, si am zis ca o sa-l legam de ghidon cat de curand, sa nu mai zboare.

Am ajuns curand la benzinaria dinaintea vamei Siret, unde o doamna dintr-o masina cu numere de UA, si un accent frumos – ca al rudelor mele din Moldova – ne-a indemnat sa punem numa’ putin ca dincolo are sa fie mai ieftina.

“E o benzinarie verde, la vreo 2-3 km de Vama. Si daca vreti, au si Exchange acolo. Am vazut ca sunteti de la Cluj si m-am gandit ca nu stiti.”

Am trecut repede de treaba cu pasapoartele, dupa ce din masinilie de la coada ne-au indemnat prietenesteĀ sa ne ducem in fata, ca doar nu ‘om sta cu motorul la coada. Marian s-a si imprietenit cu niste mustaciosi cu palarie aici.

Dupa “benzinaria verde” am mers cu barca pe valurile tumultuoase, create de alte multe roti ingreunate, pe asfaltul ce ducea in Cernauti. Asta acolo unde nu era piatra cubica. Cernautiul? Si el tot cu piatra cubica. Si ei mandri ca e piatra cubica de pe vreama romanilor (de daci nu a zis nimeni nimic) Ā si ca primarul nu a vrut sa asfalteze strazile, ca aia e istorie acolo. E.

starea drumurilor in Ucraina
Si e frumos Cernautiul, daca il mergi pe jos si nu porti tocuri – lucruri care noua ni s-au potrivit de minune. Oamenii sunt prietenosi si mancarea buna – mai ales cand esti lihnit.
Cluj to Nordkapp 2016 - Dusi.roTraseul din Cluj: DN16 pana in Sarmasel, unde se face stanga pe DJ 151, in Lechinta tii dreapta spre Bistrita pe DJ172 +DN15A pana in E58. Imediat dupa Pojarata se face stanga pe langa o benzinarie (in Sadova), se iese de pe E58 si incepe un drum superb DN17A. Daca vrei sa faci un picnic sau o pauza de mancat din bocceluta, asta-i loculĀ – vei gasi si zone special amenajate. Dupa Sucevita DN17A se intersecteaza cu DN2E, unde noi am facut stanga catre Vicovul de Jos, dar se poate continua pe DN17A pana in Radauti. Din Vicov drumul care face dreapta catre Radauti e DN2H. Din Radauti spre Siret se merge pe DN17A si apoi se continua pe E85. Dupa granita M19 duce drept in Cernauti – pentru ca din Ucraina aveam sa vedem ca drmurile pot fi si drepte printre sate, nu doar serpuite prin sate ca acasa, in Romania.

Mai multe poze gasiti aici.

Povestea lui aici.

Adina

Obsedata de toate soiurile de zambete. Si de oameni. Sunt (inca) un copil care calatoreste prin lume si prin vietile altora; iubesc plimbarile si vorbesc mult. Povestesc despre motoare, biciclete, trekking si escalada prin munti, experiente si patanii de pe drumurile batute, iubirea pentru mari si oceane, poate despre concerte, dar sigur despre drumuri - indiferent de mijlocul de transport ales.

You may also like...

6 Responses

  1. Ricardohag says:

    click for more info Rufus

  1. 22/09/2016

    […] pentru Norvegia pregatirile au fost intense si pe o perioada suficient de lunga – vorbim despre luni de zile. […]

  2. 05/10/2016

    […] am ajuns in centru, si GPS-ul ne-a bagat pe o straduta unde s-ar fi parut ca trebuia sa gasim […]

  3. 06/10/2016

    […] gaseste parcarea in care m-a lasat si cum telefonul lui este langa mine. Pe ghidonul mobrei. Drept GPS. A venit asudat, in ceva timp, si mi-a zis ca l-a gasit, ca e fix in cladirea in spatele careia […]

  4. 07/10/2016

    […] Povestea zilei o gasiti aici, iar povestea GPS-ului aici. […]

  5. 07/10/2016

    […] traseul nostru a fost oarecum prestabilit, pana cand GPS-ul ne-a dus pe unde a vrut el si nu am mai vazut decat padure, pentru o buna perioada de mers. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.