Escala in Dubai

Ca sa ajungi din Romania in India sunt mai multe posibilitati de zbor, insa noi am ales varianta ai’ mai ieftinuca la momentul cu pricina. Treaba asta in general presupune escale – asa am ajuns noi sa tranzitam Dubaiul. Si ca sa nu fie treaba prea simpla, am decis sa petrecem o noapte acolo. Sa hoinarim pe strazi, ne-am zis noi. Eu una aveam filme din alea cu zane si unicorni, cum ca in Dubai o sa gasim stradute mici si linistite, ca exista un centru turistic, ca din varul lu’ Burj Kalife, vezi in desert turme de camile. O needucata, domn’le! Cap in colturi si mintea pe sarma. 😀

Urma asadar sa aterizam in  Al Maktoum International (DWC) si apoi sa traversam orasul catre Dubai International (DXB) pentru zborul catre New Delhi. Intre mailurile cu vulpea mi-am amintit ca avem un cuplu de prieteni care momentan locuiesc acolo asa ca “Hai sa-i scoatem si pe Larisa cu Shady la un cicco.”. Hai!

Ne-am sincronizat chiar bine, ei urmand sa aiba ziua de vineri libera – noi am ajuns joi seara. Cu ideea asta am pornit: nu cautam cazare, bantuim pe acolo strazile – cu rucsacii in spate. Am inteles mai tarziu de ce a ras Larisa de mine si mi-a spus ca acolo “sunt drumurile si soselele foaaaarte lungi si late” si ne-a oferit ca plan de rezerva canapeaua de la ei. Dar eu “Nu, nu! Ca ne plimbam. Nu dormim!”. Batman – batman!

shady-si-larisaOamenii s-au conformat cu nebuna si au facut planuri. Pentru toata noaptea. Ba, mai mult, au venit si sa ne ia de la aeroport. Bineinteles ca noi nu am spus unde ne aterizeaza cozile, asa ca… ei au ajuns la timp, la aeroportul din cealalta parte a Dubaiului. Sa ne fie de bine.

Dar sa nu uit sa va povestesc cum sta treaba cu vulpea barboasa si cu moaca dubioasa. Am aterizat in DWC. Am stat regulamentar la coada sa primim viza de o luna, am raspuns la intrebari, ne-or verificat pasapoartele si tat, tat tacamul de verificari clasice prin care trece tot omul proaspat aterizat. Dar! Dar. Chiar dupa ultima verificare “regulamentara” (aveam deja toti dintii la vedere si ochii luminosi, sa iesim sa mirosim desertul!) suntem trasi deoparte, la ceea ce avea sa fie prima verificare bonus. Ne-au mai facut o radiografie la bagaje, s-au mai uitat in pasapoarte o data, cu precadere in cel al lui Marian. Ne-au intrebat incotro, de ce si cat. In fine, dupa 5-10 minute, primim un zambet la explicatia “avem tot in pungi pentru ca urmeaza sa punem bagajele pe motor, si nu prea ne plac hainele plouate”. Prindem iar viteza spre iesire, putin confuzi, dar tot cu ceva dinti iesiti. Si iar stop. Iar radiografie. De data asta nu a mai mers doar cu intrebari, ci s-a trecut la operatie pe cord deschis. Nenea arabu’ a vrut sa vada cum e treaba cu pungile din rucsacul lui Marian. Si eu aveam acelasi meniu, dar nu am si barba asociata la pleata. Mno, ce nu stia nenea cu turban e ca noi am facut bagajele amestecat. Iar in rucsacul pe care l-a demontat el se afla si tot ce tinea de igiena personala: periute de dinti, sampon uscat, betisoare, servetele de toate soiurile… tat-tat plus tampoane (ma scuzati, dar femeile nu pot da “skip” acelei perioade “vesele” doar pentru ca pleaca in vacanta). Stiti cand s-a oprit perchezitia bagajului? Da. Exact atunci cand a desfacut gentuta cu ale mele. A fost haios, va spun: s-a blocat, m-a intrebat daca is lucrurile mele, s-a inrosit, iar apoi ne-a spus ca suntem in regula, putem sa iesim naibii o data, sa simtim briza Marii Arabiei.

Nu stiam noi atunci, dar aveam sa aflam ca aeropoartele din Dubai sunt tare sugubete.

Am ajuns dara, am scos nasul afara si ne-am asteptat prietenii. Autobuze ciuciu, taxiuri multe, multe. Noi credeam ca ajungem tac-pac in oras, daca e musai luam ceva autobuz de la aeroport pana in “centrul” mai turistic. Ma, am facut vreo 15 minute cu masina si abia am intrat in zona locuita. Daca nu ne-ar fi cules oamenii astia poate ca invatam sa ne teleportam sau dadeam undeva la 100 de euro pe un taxi. Na, si de aici a inceput noaptea alba.

Dubaiul

Strazile alea mici pe care aveam eu impresia ca ne vom plimba sunt in fapt… autostrazi. Si drumuri nationale cu minim doua benzi. Cladirile, nene, is mari si facute parca in intregime dintr-o fereastra. Masinutele is din alea de nici sa le ghicesc marca nu m-am priceput la mare parte din ele: fie mici, de zici ca le-a calcat Godzilla, fie 4×4 clasa ai’ mai inalta/mare/cum ii zice?. Ii de-a dreptul si de-a stangul impresionant si n-ai cum sa nu castii ochii si gura ca un copil care-si descopera degetele de la picioare.

Traseul pe care ne-au plimbat prietenii nostri l-o povestit vulpoiul, eu-mi aduc aminte ca dupa Jumeirah Beach am inceput sa picotesc pe bancheta din spate. Dar la fiecare obiectiv ma trezeau – niste simpatici. Mi-aduc aminte ca in Dubai Mall am fugit sa prindem faimoasa fantana arteziana dansanta. Dar am pierdut-o la vreo trei minute dupa ultima reprezentatie. N-a fost bai foarte mare, asa e cand nu stii ce pierzi, dar ne-am petrecut vreo jumatate de ora in jurul acvariului imens din mall. Si-mi mai aduc aminte super cina pe care am luat-o la Nando’s – musai, musai sa mancati aici daca ajungeti prin Dubai. 

China- Global village Ah, si la inceputul seri am prins un, sa-i spunem, targ;  targ international, care dureaza 6 luni pe an si unde exista cate un market pentru fiecare tara. Marketurile acestea sunt reconstruite in fiecare an, sunt foarte mari si fiecare seamana cu cate o mini-fortareata. Nici nu stiu cum sa vi le descriu, dar musai trebuie vazute.Africa - Global village

 

La intoarcere din India ne-am mobilizat sa ne caram singuri de la un aeroport la celalalt si asta a presupus traversatul Dubaiului cu metroul lor suprateran – nu e cazul sa va spun ce priveliste ofera, da? Ce nu am stiut atunci, dar am aflat ulterior este ca metroul nu are conductor si ca, in fapt, se poate sta in primul vagon; de aici inteleg ca privelistea este ca de pe tronul regelui.

In mare, orasul asta imens si prea bogat e impresionant, dar nu-l vad sa devina o prioritate pe lista mea de destinatii musai de vizitat in amanunt. E prea… E prea! Insa mi-ar placea teribil de mult sa ne intoarcem pentru o zi la plaja si cateva zile in desert. Si pentru inca o masa la Nando’s.


Mai multe poze avem aici.

Sharing is caring:Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+

Adina

Obsedata de toate soiurile de zambete. Si de oameni.
Sunt (inca) un copil care calatoreste prin lume si prin vietile altora; iubesc plimbarile si vorbesc mult.
Povestesc despre motoare, biciclete, trekking si escalada prin munti, experiente si patanii de pe drumurile batute, iubirea pentru mari si oceane, poate despre concerte, dar sigur despre drumuri – indiferent de mijlocul de transport ales.

You may also like...

2 Responses

  1. Vanea says:

    Dubaiul e la Golful Persic, Marea Arabiei e in alta parte….

    • Adina says:

      Drept zici, spala malul vestic al Indiei. Cel pe care l-am strabatut noi in 2014.
      Am sa fiu mai atenta la ce scriu. Multumesc, si de aceasta data, de atentionare.
      🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *