Blog, vacanta, Muntenegru si Croatia, altele

Buuuuuun, hai ca n-o trecut (inca) anul de la ultima postare… As zice ca-i bine, se putea si mai rau, numai ca… nu prea. Mno, de reparat nu prea avem cum, dar sa vedem ce ne iese pe mai departe. Avand in vedere ca, pana acum, am si ne-am demonstrat ca nu prea stim sa ne facem timp de scris, hai sa vedem daca ne iese cu pozele. Nu de alta, dar intre timp nu am stat chiar degeaba, am mai iesit si noi din casa, din cand in cand. In plus, planuri de viitor iar ar fi, chiar multe.

Asa ca vom incerca o varianta noua: multe poze, cuvinte numai cand ii musai. Si, din cand in cand, o sa incercam sa folosim dusi.ro exact ca pe un blog. Adica sa ne adunam aici idei si bucati de planuri pentru ce urmeaza. Hai sa vedem ce-o sa iasa din ideea asta ;).

Si daca tot ne-am laudat ca am facut una-alta, hai sa incep cu cea mai cea traznaie din vara asta: o tura moto “relaxata” pana prin Muntenegru si Croatia. Spun cu ghilimele relaxata pentru ca initial aveam in plan o vacanta de trei saptamani, in Romania si putin prin Bulgaria, din care sa stam cel putin o saptamana cu burta la soare, prin Vama, pe la bulgari si prin Delta. Numai ca… ne-am dat peste cap si ne-or iesit doua saptamani in loc de trei, Croatia in loc de Bulgaria si Muntenegru in loc de Delta. Si cam asa :D.

Pe scurt, tura o fost: Romania, Serbia, Muntenegru, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Serbia, Romania. Pe lung, o sa punem albumele foto oarecum pe bucatile principale, si detaliem acolo traseul, cat de cat.

Prima zi, Romania: Cluj – Napoca, Alba Iulia, Orastie, Hateg, Caransebes, Resita, Anina, cascada Bigar, Oravita, Divici, pe clisura Dunarii.

Si pozele promise (is mai multe pagini, deci spor la click-ait):

Sharing is caring...

Marian

I look like a regular person. I live like a regular person. I even speak like a regular person (sometimes). But my inner core is made from the souls of the past nomads. I wander, I get lost, very often I get sidetracked. But I never stray too far from my nomadic core. It is who I am. I’m always looking to get past borders, limits and “no, you should not”‘s or “you should”‘s. I’m always searching, always longing, even though I know there is no end, there is no final answer. But all my quests are taking me closer to my own people: you, the other nomads of this world. And I’m always grateful when I get to meet you. You, the nomads of this world, are the fabric of true life. A shared story, a shared cup of tea or stale piece of bread from last month, a smile or just a simple welcome, a shared dream – this is what travelling is all about for me. Welcome to my world – welcome to my fantasy.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.