Tura moto Muntenegru si Croatia: Cetinje, Kotor

Dupa ce parcul national Durmitor si traversarea Muntenegru-lui de la Nord-Vest la Sud-Est ne-o lasat cam fara glas – si pe unii fara nervi de alte serpentine, nu mai aveam (dupa cate stiam eu) decat un singur drum puternic virajat: vechiul drum regal de la Cetinje catre golful Kotor. Dupa ce am scapat cu greu din zona Bar (inclusiv pe trotuar, pe anumite zone), da-i bice catre Kotor, destinatia pe ziua respectiva.

Mno, cum suntem noi mereu baftosi, am prins partea cea mai spectaculoasa (a se citi expusa) fix in lucru, cu bucati de drum acoperit cu pietris inca netasat – distractie la maxim. Dar am trecut, numai bine sa auzim ca pe sub bucata de drum pe unde tocmai trecusem sa faceau si lucrari la un tunel – a se citi se dinamita :D.

Distractie maxima pentru Adina, dupa ce am terminat partea “regala” am dat peste cea turistica: drum ingust, in panta, ace de par una dupa alta, autocare si masini. Mda, dar noi eram cu mobra, deci mana birjar, ca ne strecuram repede :D. Drumul insa, iarasi, nebunie, cu tot golful intr-o priveliste de poveste, fix sub ochii nostri. Si ca sa fie treaba oabla, am gasit si camping bun si (relativ) ieftin, la mai putin de 50 de metri de mare. La propriu, de la cort nu trebuia decat sa trecem strada si eram in mare :D.

Am profitat ca era inca devreme si am dat fuga pana-n Kotor – faina cetate, faina zona. Drumul pana acolo si retur iarasi spectacol, sa-i vezi pe soferii de autocare si microbuze cu cat tupeu intra in curbe fara nici un fel de vizibilitate, pe un drum pe care n-ai nici o sansa sa strecori un autocar in paralel cu o masina. Numai bine ca, a doua zi, mi-au revenit bunele obiceiuri din India: claxon inainte de curba si meri cu tupeu, ca ceilalti cedeaza. Asa o fost ;).

PS – sa nu uit, am mancat in Kotor, luat de la un fast-food cu mancare locala, o portie de Ćevapi cu legume si sosuri de inca salivez. Numa’ zic, amu sa salivati si voi :P.

Si poze, sa nu ne batem gura degeaba (is mai multe pagini, deci spor la click-ait):

Sharing is caring...

Marian

I look like a regular person. I live like a regular person. I even speak like a regular person (sometimes). But my inner core is made from the souls of the past nomads. I wander, I get lost, very often I get sidetracked. But I never stray too far from my nomadic core. It is who I am. I’m always looking to get past borders, limits and “no, you should not”s or “you should”s. I’m always searching, always longing, even though I know there is no end, there is no final answer. But all my quests are taking me closer to my own people: you, the other nomads of this world. And I’m always grateful when I get to meet you. You, the nomads of this world, are the fabric of true life. A shared story, a shared cup of tea or stale piece of bread from last month, a smile or just a simple welcome, a shared dream – this is what travelling is all about for me. Welcome to my world – welcome to my fantasy.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.