Drumuri ucrainene

Am pornit din Cernauti pregatiti sufleteste pentru inca o zi in care planuisem aproximativ 500 de kilometri de parcurs. “Valeu, sale!” si “Hai, drum, lasa valurile ca nu esti ocean.” au fost primele ganduri de pe locul din spate.

Ce a devenit rapid fascinant a fost faptul ca drumurile, desi valurite de greutatile duse de rotile tirurilor, erau drepte. Adica linie, tati. Spre incolo fara sa trecem prin toate satele. Asta e minunea pe care i-o dorim si Romaniei – vorbim aici de zonele de campie si deal, unde drumurile noastre merg precum sarpele alcoolizat ocolind pietricele sau te mai miri ce. In Ucraina drumul e drept; din el rasar din loc in loc drumuri perpediculare catre sate/alte localitati. La fiecare intersectie este o statie de autobuz relativ bine protejata – sigur nu te va ploua, cel putin, si multe din ele aveau chiar si bancuta. Asfel ca te duci si te tot duci, cat te lasa si valurimea lor, a strazilor. Cu cat ne-am apropiat mai tare de Kiev, sa-i dam Cezarului coronita de maslin, asfaltul a devenit din ce in ce mai bine intretinut.

Amu, traseul nostru a fost oarecum prestabilit, pana cand GPS-ul ne-a dus pe unde a vrut el si nu am mai vazut decat padure, pentru o buna perioada de mers. Stiti cata padure are ucraineanul? Multa, multa. Aici mai punem pe lista un plus mare pentru tara asta – nici nu mai facem comparatia cu acasa-ul nostru.
Nu credeam ca o sa spun vreodata asta, dar baiul o fo’ ca, la un moment dat, tot numa’ padure vedeam. Padure si becul de benzina cum licareste. Am trecut printr-un sat si-apoi prin alt sat. Si-am sperat asa vreo 20-30 de kilometri, pana cand m-am panicat. “- Nene, unde suntem?”
Eram tot in Ucraina, aia nu-i de pus in dubii, dar unde-s benzinariile?

Dupa panica de cateva minute, am vazut un chiosc cu doua pompe de benzina si ne-am potolit tahicardia.

hard drink lemon tea

hard drink lemon tea

Amu, cu inima stateam bine, dar eram deja obositi, insetati si mai aveam poate mai bine de jumatate de drum pana in capitala.
Vulpea decide ca are nevoie de o cafea si eu… “Vreau un suc fara bule. Sau nu, un IceTea ar merge mai bine. Da’ du-te tu sa iei ca te intelegi mai usor cu tanti”.
Se intoarce zmeul meu cu o sticla, “Zice ca e Lemon Tea”, bea o gura de cafea si, in timp ce eu ma chinuiam sa fac un selfie, soarbe si o gura sanatoasa de “ceai”. Dupa ce ma linistesc si eu cu aparatul de fotografiat, dau sa ma racoresc la sticla mult ravnita. Cred si eu ca a poftit la beutura bea, daca dupa doua guri mi-am dat seama ca ce beau seamana putin la gust cu Ciuc-ul nostru Radler.

“Mai baiete, asta sigur nu e bere?”
“Nu, ma, cum sa fie? Ia vezi, ce scrie pe ea!?”
“Apoi <<hard drink lemon tea>>…”
“Vezi? Ceai. Cum sa iau bere? Ce, m-am trazit de cap?”
“4.6%…”
“… “

Dupa o tura buna de ras, ne-am recapatat energia pentru urmatoarea bucata de drum si ne-am pornit. Drumul a devenit si el mai clar, am aflat pe unde suntem, ne-am tinut dupa indicatoare si am ajuns pe drumul express. Bun, bun, drept si cu spor.

La ultima alimentare, atat a mobrei, cu benzina, cat si a vulpilor, cu cafea, Marian si-a etalat multifunctionalitatea:

vulupe multifunctional

vulupe multifunctional

Putin suparat ca nu stia exact pe unde am bananait in a doua zi, am sarit putin de pe scaun cand vulpoiul a inceput sa topaie entuziasmat ca a gasit si harta din ziua a doua cu ajutorul minunatului iGo. Deci iata si traseul):
Din Cernauti am tinut H03 prin Dynivtsi, Ataky, Dunaivtsi, Sokolivka, Khmelnyskyi, pana in Starokostyantyniv, de unde am pornit pe T0612 prin Krucha, iar dupa Kustivtsi am facut dreapta, pe P32 pana in Lyubar de unde am pornit catre stanga, iar e H03 pana in Zhytomyr de unde incepe drumul express E40 (M06), care duce drept si direct in Kiev.

Sharing is caring:Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+

Adina

Obsedata de toate soiurile de zambete. Si de oameni.
Sunt (inca) un copil care calatoreste prin lume si prin vietile altora; iubesc plimbarile si vorbesc mult.
Povestesc despre motoare, biciclete, trekking si escalada prin munti, experiente si patanii de pe drumurile batute, iubirea pentru mari si oceane, poate despre concerte, dar sigur despre drumuri – indiferent de mijlocul de transport ales.

You may also like...

3 Responses

  1. 05/10/2016

    […] 0 […]

  2. 06/10/2016

    […] Kiev am ajuns franti. Dupa experienta cu 4.6% si putin peste 500km am intrat intr-o capitala aglomerata, cu strazi laaaate, dar in curs de reasfaltare. Asadar mare […]

  3. 12/10/2016

    […] A! Si mai stiam ca trebuie sa imi mentin datoria de cicalitoare cu privire la acul de pe bord, indicatorul de benzina. Vulpoiul, pare-se ca avea in plan sa alimenteze dupa granita. Amu, teoretic, treaba asta […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *